Rafael Abalos : Grimpow. Drumul nevăzut

Ce poate fi mai relaxant şi mai deconectant decât să citeşti o carte... mai ales dacă acea carte te duce departe, departe de realitatea neplăcută, hăt într-o lume de mult uitată, fie ea şi pe jumătate imaginată, şi unde mai pui că tocmai când tu (adică eu) suferi din cauza căldurii sufocante, povestea începe aşa: ''ceaţa nu-i îngăduia să zărească decât proprii paşi pe mantia groasă de nea care acoperea munţii''... Bine, asta cu căldura e subiectivă, dar mi-a prins al naibii de bine să citesc în plină vară caniculară o carte care m-a azvârlit într-o iarnă aprigă.

Suntem la nici douăzeci de ani de la începutul secoului al XIV-lea. Într-o zi ceţoasă de iarnă, în timp ce era plecat la vânătoare de iepuri, Grimpow, un puştan din ţinutul Ullpens, găseşte un cavaler mort în munţi. Alături de acesta se află o piatră deosebită, un răvaş cu însemne ciudate şi un sigiliu din aur. Ca din senin, Grimpow, deşi analfabet, poate să citească înscrisurile care îndeamnă pe cititor să meargă la Strasbourg. Să fi fost acest om de viţă nobilă, un diavol, vrăjitor, mag, chiromant sau mai degrabă un cavaler cruciat care ducea cu el comori sau vreun mesaj important din Ţara Sfântă? Împreună cu Durlib, prietenul şi mentorul său, Grimpow pleacă spre mânăstirea din Brinkdum pentru a elucida misterul, un drum care va schimba viaţa târărului nostru erou. Un monah cu o taină sfântă, cavaleri templieri, un inchizitor de temut, societăţi secrete, răvaşe cu tâlc, vestita piatră filosofală şi enigme străvechi, noi prietenii şi aventuri extraordinare îl aşteaptă pe Grimpow şi pe cei care îl urmăresc.

O carte cu enigme de la început la sfârşit, mereu alertă şi interesantă.

Este o carte pe care aş fi adorat-o pur şi simplu dacă ar fi fost scrisă când eram copil. Îmi pare bine că se scriu cărţi ca aceasta - pline de informaţii, legende şi fapte istorice -, având în vedere că sunt la modă vampirii. Nu e o carte goală, pe care după ce am citit-o am pus-o la loc în bibliotecă şi am trecut mai departe la alta; am rememorat mult timp aventurile lui Grimpow, semn că încă mai bate în mine o inimă de copil. Bine pentru mine, zic eu. Şi tot în acest sens, vine şi un citat frumos pe care l-am găsit aici: Lipseşte-l pe om de visuri şi fantezie, şi-ai să ai în faţă animalul cel mai stângaci, mai primitiv şi mai lipsit de apărare de pe Pământ.

Enjoy!

PS - cartea e de la editura rao.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii