Am planuit mica noastra excursie intr-o vineri seara, pentru ca a doua zi Mihai nu avea gradi, iar seara traficul este mai liber. Am plecat asadar de acasa pe la ora 20:00 si a fost bine - am avut toti locuri pe scaun si nu a fost aglomerat nici in troleibuz, nici in trafic (cu renumita exceptie: Armeneasca).
In masina am vorbit despre florariile mici pe care le vedeam la mai tot pasul, despre o parte de perete rupta de "un om rau" (Mihai a zis ca ar fi fost bine sa il dea jos si sa il calce masina; eu i-am zis ca, oricat de rau ar fi facut, e o pedeapsa prea grea), despre motivul pentru care nu sunt deschise usile in mers, despre cum nimesc ei, copii fiind, ambulanta - nino-nino, iar eu ca om mare ii spun ambulanta si despre multe alte chestii.
Nu aveam mult de mers, desi la un moment dat mi-au cerut jucarii, insa tocmai atunci troleibuzul ne-a lasat direct la Universitate, langa Teatrul National. Mihai a observat imediat uriasa macara de langa cladire. Apoi au vazut ansamblul sculptural Caragealiana, langa care ne-am postat si pe care l-am analizat, descris si analizat muuuuult timp. Ei au fost absolut uimiti; Mihai e fascinat de statui, iar aici chiar ca are ce sa vada.
Am vorbit despre statui, despre cat de mari sunt, despre ce anume fac personajele si mai ales de ce fumeaza unele din ele... Mare comic aici, pentru ca i-am invatat ca fumatul e un obicei absolut irational :D (ei au observat "fumatul" in Peter Pan, cand John fumeaza pipa pacii si se inverzeste tot).
 |
| Statuia asta cu doamna-balerina e preferata mea. |
Evident, au vrut sa se urce pe cadrul statuilor, dar asta mai ales pentru ca au vazut un copil mai marisor, urcandu-se. Eu le-am spus ca nu e voie, ca daca ar fi fost, ar fi scris acolo pe roata... si ei s-au dus sa vada mai bine daca e scris ceva sau nu. :D Stiu ca nu e buna minciuna, dar ce putem sa fac?
La un moment dat, ca sa mai scap de taraganarea lor cu urcatul, le-am zis sa ne masuram talpile cu ale statuilor...
Dansa e doamna fumatoare, deloc pe placul copiilor. Mihai ma intreba intr-una Mami, dar de ce fumeaza? De ce fumeaza?
Domnul e insusi Caragiale, primul la care am ajuns de fapt si la care am stat iarasi fooooarte mult. Tot pe el l-a vazut Mihai prima data ca fumeaza.
- Hei, mami, dar ce face nenea asta acolo? a zis el aratand spre mana in care tinea trabucul.
- Ooo, pai fumeaza. Hmm, nenea asta fumeaza.
- Daa, fumeaza. Ca Maria!
Si trebuie sa lamuresc putin aici: da, Maria a mancat cateva mucuri de tigara :D.
Ne-am dezlipit foarte greu de grupul statuar, copiii il adora.
Am luat-o apoi usurel pe Magheru inspre Piata Romana, pe partea dreapta. Multe magazine luminate, mult de explicat si povestit. In dreptul uneia din vitrinele de la Dalles, Mihai a strigat dintr-o data Maaamiiii, ia uite cate carti cu Egiptul Antic! Era o vitrina intreaga cu enciclopedii de gen; le-am explicat ce e pe fiecare coperta in parte, desi stiau si ei deja si am mers mai departe.
La un moment dat, ajungem la un fel de anticariat cu chestii foarte dragute in vitrina si surprinzator de ieftine: masini de lemn sau metal, figurine din metal, statuete, oglinzi de toaleta, masti de carnaval, cutii de bijuterii. Multe lucruri superbe. Era inca deschis, desi era in jur de ora 21. Oricum nu faceam greseala sa intru cu ei si nici bugetul nu imi mai permitea sa iau orice imi/ne place, asa ca a ramas sa venim cand iau salariul urmator.
Cand ridic ochii ca sa mergem mai departe, observ imediat sigla Nemira. Anticariatul era chiar langa libraria Nemira de pe Magheru! Bucuria mea, pentru ca ei deja obosisera si nu stiam cat mai pot duce.
Libraria Nemira-Magheru este micuta-micuta, ticsita cu carti si foarte, foarte frumoasa. E alba, cu rafturi de carti din tavan pana in podea, asezate frumos, cu prima coperta in afara, astfel incat sunt foarte vizibile (spre deosebire de varianta cu cotorul la vedere). Undeva intr-o parte este si un monitor deschis pe libraria online a editurii Nemira. Fata care vinde e foarte draguta si cumsecade, desi era trecut de ora 21. Mihai a intrebat ce e pupitrul ala dupa care statea ea si daca sigla N de pe pupitru se sparge, pentru ca era lucioasa si transparenta... Apoi au inceput sa se uite la carti, iar eu sa intru in trepidatii. Strigau uimiti cand recunosteau vreo carte de acasa, mai ales pe cele cu Egipt... Auzindu-i ca recunosc cartile, domnisoara vanzatoare m-a intrebat daca stiu sa citeasca. I-am explicat ca sunt mult prea mici pentur citit, dar ca avem multe carti de la Nemira acasa si ca ii las sa se joace cu ele, ca fac diverse constructii si ca ma imita uneori, zicand ca citesc si ei.
Maria a recunoscut si cartea pe care i-am "dat-o" ei acasa, supranumita de noi "cartea cu pietre pretioase", de fapt unul din volumele istorice scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu. Tot Maria a stat mult asupra unei carti de adolescenti, cu un vampir pe coperta. E cam infrocosatoare cartea asta! a concluzionat ea, dar nu i se mai dezlipeau ochii de acolo.
Am platit comanda, am asteptat sa imi aseze cartile in pungi speciale si am aflat ca toate reducerile de pe site se regasesc si in librarie; practic, mi-am zis eu apoi, libraria de pe Magheru e materializarea celei online :D. Oook... Momentan aveau o reducere de 2+1, adica la 2 carti cumparate primsti una gratuit, reduce tentanta dar... mi-am luat deja carti pe luna asta. Maria privea cu maaare jind spre o carte de copii, de fete mai bine zis, pe care o rasfoisem si eu prin Carfur, ceva cu balerine sau printese - este insa o carte tridimensionala, intr-adevar foarte frumoasa, dar pe care ar strica-o; ma gandesc sa i-o iau de Craciun, poate pana atunci creste suficient incat sa aiba mai mare grija.
Mai trebuie sa spun ca programul librariei Nemira de pe Magheru este toata saptamana, de la 10.00 la 22.00. Copiilor le-a placut in "libraria de carti", dupa cum ii zicea Mihai si au dat amandoi "Buna seara" la plecare; Maria a zis "Pa, pa!" si a facut cu mana.
Am plecat spre Universitate, dar ne-am oprit iar la vitrina anticariatului, apoi la o librarie si tot asa. Pe undeva, la un moment dat, intr-un gang, am vazut un chopper customizat pe tema Spiderman - nu ne-am mai oprit, desi ar fi fost frumos sa fac poze si acolo. Mereu ma tem sa nu deranjez cu copiii... poate ar trebui sa ma lecuiesc :))
In dreptul bisericii greco-catolice, Mihai era putin confuz, poate si sub influenta faptului ca, pe tot drumul, am vazut destul de multe biserici.
- Mami, aici vine tati? m-a intrebat nesigur.
- Nu.
- Dar aici? Asta e biserica lui tati? a intrebat mai apoi.
- Nu, Mihai, asta e o biserica greco-catolica...
- Dar el la ce biserica se duce?
- El se duce la moschee.
Atunci de abia a parut ca se mai inveseleste; cred ca uitase cum se numeste.
Am plecat apoi cu greu de la statuile din fata Teatrului National cu promisiunea ca vom mai reveni. Si chiar vom mai reveni, ajungem direct de acasa, e frumos, civilizat, copiii sunt in siguranta, iar toaleta e jos, la metrou (ca parinte, nu pot trece peste detaliu acesta, atat de important - mai ales ca e gratuita).
Le-a placut foarte mult apoi santierul de vizavi de universitate, unde se lucra de zor. Am asteptat vreo 10 minute, timp in care ei se uitat prin golurile din gard la lucrari, apoi am avut norocul sa gasim si locuri pe scaun, deci a fost ok. Fiind obositi, s-au mai zgandarit in troleibuz, dar in mare au fost cuminti.
A fost o plimbare nocturna frumoasa pe care sper, sper sa o mai repetam, eventual vinerea, cand ne permitem sa ii adorm mai tarziu nitel.
0 Comentarii