Acum cateva saptamani am fost in parcul mare, dupa orele de gradinita. Asta se intampla rar, pentru ca Mihai si Maria sunt obositi deja, joaca dureaza inspre ora 14 si apoi ajung sa se culce destul de tarziu. In ziua aia, am iesit in parc pentru ca era prima zi frumoasa si calduroasa dupa cele reci din primavara asta.
In parc ne-am intalnit cu Marina, verisoara unuia din cei mai buni prieteni ai lui Mihai, si care este in aceeasi grupa cu el. Ea era foarte bucuroasa ca l-a intalnit. Si mie imi parea bine, ca stiu ca are deja 4-5 prieteni baieti si vreau sa se inteleaga la fel de bine si cu fetele. Ei bine, s-au jucat, s-au alergat, au ras, s-au inteles foarte bine. La final, cand a plecat, Marina a venit repede la Mihai, care manca niste fursecuri de la mine, si-a luat la revedere de la el si l-a pupat pe obraz. El nu a avut nici o treaba. Eu, clipoc clipoc, oookeyyy.
Vineri, cand scoteam laptele si cornul din ghiozdanel, am vazut o felicitare. E facuta de Marina, pentru Mihai. El nu parea foarte impresionat. Dar fata a desenat tot: ei doi, inimioare, numele, dinozaurii care lui ii plac atat de mult...
Alaltaieri, in timp ce asteptam sa termine joaca la gradi, imi zice doamna ca una din mamici a auzit-o pe Marina ca-i facea declaratii la gard. Lui, adica. Ea pleca si isi lua la revedere: ''Mihai, pa pa. Te iubesc. Ce ma fac eu acum, ca trebuie sa plec. O sa-mi fie dor de tine''... In timpul orelor, doamna i-a certat, adica pe Marina, pentru ca atunci can trebuiau sa faca lectia la mate, ea nu ii dadea drumul la mana. I-a despartit si cica Marina s-a bosumflat si nu a mai vorbit cu doamna.
Mai tarziu, acasa, in timp ce intindeam rufele la uscat, am testat terenul pentru mai multe informatii.
- Si ia zi, cu cine te-ai tinut tu de mana toata ziua azi la gradi?
- Cu Marina. Dar ea ma tinea, nu eu.
- Aha. Si ce parere ai de asta?
- Pai ma cam deranjeaza, ca nu imi da drumul, nu pot sa alerg si i-am zis sa gaseasca o iubire mai putin obositoare...
Pe mine ma busea rasul rau de tot.
- DA?
- Da, dar a zis ca nu poate.
- Aha... Pai atunci de ce nu iti smulgi mana?
- Pai mi-e mila de ea.
Pe seara, am deschis subiectul cu el, fara sa fortez nota, pentru a-l face sa inteleaga ca lectiile sunt lectii, joaca e joaca (ma rog, asa le spun eu, pe scurt, ca la lectii trebuie sa fie atenti si ca pot face putina pauza de joaca; am avut multe discutii pe tema asta si inteleg mesajul). Mihai mi-a zis ca s-au si certat, pentru ca el nu a vrut sa ii dea nici una din masinile Gormitti pe care le luase cu el la gradi si atunci ea si-a luat inapoi niste dinozauri pe care cica i-ar fi decupat pentru el; amintindu-si de asta, s-a apucat si el sa deseneze niste dinozauri, iar eu i-am decupat cu grija. :)
Azi stateam la o sueta cu doamna si inca 3 mamici, cand ma apuc sa verific daca a mancat, daca mi-a facut o surpriza, asa zicem noi.
- Ia cautati, sa vedeti ce a mancat, zice doamna razand.
Ma uit la Mihai.
- Da, am mancat!
Deschid sufartasul... stupoare! O bucata de croissant. Sa-mi cada fata.
- Pai de unde e asta?!
- De la Marina, imi zice doamna mieros, razand de reactia mea.
Mi-a explicat apoi ca i-a dat lui croissantul pentru ca a zis ca ei nu ii place. El si-a mancat prajiturelele de la mama mea si cum sa refuze un croisssant, mai ales ca eu nu prea le dau?...
Deocamdata atat. Deci nu numai ca la anul intra la scoala (pentru ca grupa pregatitoare/clasa zero e considerata ca facand parte din scoala primara), dar iata ca l-a si indragit o fata. Mai ca-mi piere nostalgia ca baiatul meu aricel a crescut.
XO,
Lavinia
[Mihai, 5 ani 8 luni]
0 Comentarii