Pui de animale! (Egmont, 2000)

Scriu acum despre altă carticică dragă. E apărută în 2000, perioadă în care M&M nici măcar nu erau incluși în vreun plan de viitor și, ironia sorții a făcut ca 10 ani mai târziu să o primim, să o citim și să o îndrăgim. Înainte să ajungă la noi, cartea a fost a nepoatei mele.

Pui de animale! e povestea simplă a unei fetițe care lucrează la grădina zoologică.

Lulu iubește animalele și are grijă de puii lor, în fiecare zi.  Ocupația asta este prezentată ca o responsabilitate, ca un serviciu, dar și ca o activitate plăcută, pe care ea o face cu multă dăruire. In fiecare zi, de dimineață, Lulu pregătește animalele pentru vizitatori - le perie blana sau coamele, și, mai târziu, le aduce de mâncare.

Ce am învățat din ea?

În primul rând, dragostea pentru animale pe care nu le avem pe lângă casă. Leul, tigrul, zebra, ursul pot părea înfricoșătoare când le vedem în documentare sau imagini și chiar sunt, in realitate, motiv pentru care i-am învâțat de mici pe copiii să le trateze cu respect. Într-un fel, pot spune că le-a deschis apetitul (mai ales lui Mihai) pentru animale. Nu mai trebuie să spun că, deși am mai citit-o și zilele trecute, discuția a crescut mult: de la Uite ce mănâncă ursulețul. Ce drăguț e tigrișorul... la chesti de genul Mami, tigrul e o specie pe cale de dispariție? Așa cresc puii de animale și în grădinile zoologice adevărate?, etc.

În al doilea rând, a fost un exemplu de compasiune și bunătate, pentru că Lulu îngrijea animalele cu multă dragoste și se juca cu ele frumos.

Apoi, lista de activități e lungă: am numărat merele, am numărat animalele, am numărat copiii... am făcut ca toate animalele... Hm, ce frumos e când îmi aduc aminte cum ne jucam atunci (Mihai avea 3 ani, Maria numai 1,5).

Cartea este tipărită într-un format mic, e puțin mai mare decât o palmă și a apărut la editura Egmont sub licență Fischer-Price. Se pare că făcea parte dintr-o colecție, Seria Piticot, însă noi nu avem decât această cărticică.

După cum se vede din imagini, scrisul este imens si puțin pe pagină... ceea ce o face perfectă pentru începuturile într-ale cititului ale lui Mihai și Mariei. Știu că și acum apar serii de cărticele frumoase, însă unele așa, potrivite pentru citit, nu am văzut.

Lavinia