Discuţie despre Gerda şi Crăiasa Zăpezii

De două zile, povestea de seară este Crăiasa Zăpezii. De data asta, le citesc titlul poveştii şi le spun şi cine a scris-o, lucur pe care nu l-am făcut până acum. Ieri Mihai a fost fascinat de drac, a dormit peste noapte cu cartea deschisă la imaginea lui. Azi mi-a cerut să aşez cartea peste cea groasă, cu insecte. La un moment dat, am avut o discuţie despre Gerda (se citeşte Gherda).
- Pe bunica mea o chema Gerda, i-am zis eu.
- Da? Şi unde e acum?
- E... departe.
- Da, dal unde e?
- E la... Polul Nord.
- Cu Căiasa Zăpezii?
- Da.
Tăcere o clipă, apoi:
- Dal tu chezi că o să mai vină Căiasa Zăpezii?
- Da, mai vine. Dar vine iarna. Nu poate să vină acum, că e prea cald şi i s-ar topi caleaşca de gheaţă... Ştii şi tu că dacă ţii o bucată de gheaţă la căldură se topeşte...
- Da, stiu.