Dreaming again

Am început din nou să visez (ştiu că toată lumea visează, aşa că ăsta e numai un fel de a spune că nopţile mele trec de obicei negre ca smoala, fără lumină, poveşti şi, de multe ori, fără odihnă). Dar de câteva zile am vise medievale, cu cavaleri, castele, turniruri şi păduri bătrâne cu copaci cu rădăcini noduroase. Şi vise cu lumea după un dezastru ecologic, în care rămânem fără computere şi mare parte din tehnologia modernă, purtăm haine făcute din frunze şi ne deplasăm cu bicicleta sau căruţa, iar viaţa se scurge mult, mult mai încet.