despre psihologia copilului și relații fraterne

Ce frumoase sunt diminețile în care se face coadă la poartă pentru că ajung în același timp curierul, ca să-mi aducă niște cărți, și poștasul, pe bicicletă, să-mi aducă un colet venit din zări călătoare. Trag aer în piept, înving frigul de afară, plătesc, semnez și fug înapoi casă cu ambele colete la piept.

Și acum să scriu despre cărți...


Mihai și Maria sunt măricei (9 ani el și 7 ani și jumătate ea), dar asta nu înseamnă că am scăpat deja de anumite situații delicate. Pe cât cresc, pe atât simt uneori că mă depășesc unele probleme și în nici un caz nu pot spune că greul creșterii unor copii se oprește în ziua în care nu mai poartă scutece sau nu mai trebuie hrăniți cu lingurița... Din contră. Pentru că după pragul de 3 ani vine cel de la 5 ani, apoi cel de la 7, apoi cel de la 9... și tot așa.

Tocmai de asta și pentru că știu că omul trebuie să învețe cât trăiește, mi-am comandat niște cărți de psihologia copilului. Poate părea simplă, la o primă vedere, treaba asta cu crescutul copiilor și poate chiar este, pentru unii. Eu simt nevoia să citesc, să înțeleg mai mult din ce se întâmplă dincolo de a avea un copil fericit că a primit o bomboană și furios că nu a mai primit-o a doua zi.

Așadar, mi-am luat două cărți „mai grele” și două mai ușoare, dar cu sfaturi practice:
1. Psihologia relațiilor fraterne, de Stephen P. Bank și Michael D. Kahn, apărută în colecția Psihologie/Psihoterapie la editura Trei;
2. Mama și sensul vieții, de Irvin D. Yalom, o serie de povești de psihoterapie apărută la editura Humanitas;
3. Cum să ne creștem băieții, de Steve Biddulph, tot de la Humanitas.
4. Cum să formezi caracterul copiilor, de John G. Miller și Karen G. Miller, care dincolo de titlul destul de generalist, tratează problema responsabilității, tergiversării (care mă interesează în mod special).

Spor la citit să am... și ceaiuri de plante, cât mai multe și fierbinți!
:))

Lavinia

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii